— Sunt procuror Andreea Marinescu, din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul București. Vreau să raportez un incident în care am fost agresată de doi agenți de poliție, în timpul unui control rutier.

face”, scria el.

„Acum înțeleg că a-ți susține colegul nu înseamnă să-i accepți orice comportament.”

Andreea a citit scrisoarea de două ori.

Apoi a pus-o într-un sertar.

Nu a răspuns.

Nu pentru că ar fi vrut să-l pedepsească.

Ci pentru că nu considera că îi datorează o absolvire morală.

Câteva luni mai târziu, a fost invitată să vorbească la un eveniment dedicat drepturilor cetățenilor și conduitei profesionale.

În sală erau studenți la Drept, avocați, polițiști și reprezentanți ai unor organizații civice.

Andreea a urcat la tribună.

Nu a început prin a povesti despre mașina ei.

Nici despre legitimație.

A început cu o întrebare.

— Ce s-ar fi întâmplat dacă nu eram procuror?

În sală s-a făcut liniște.

— Ce s-ar fi întâmplat dacă în torpedoul mașinii mele nu se afla o legitimație profesională?

A privit publicul.

— Aș fi fost tratată cu același respect pe care cei doi agenți au început să mi-l