— Sunt procuror Andreea Marinescu, din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul București. Vreau să raportez un incident în care am fost agresată de doi agenți de poliție, în timpul unui control rutier.

rog. Vom lua declarațiile separat.

Apoi s-a uitat spre Andreea.

— Ați menționat că există o cameră de bord?

— Da.

— Vă rog să păstrați înregistrarea originală. Va putea fi verificată în cadrul procedurilor legale.

Andreea a încuviințat.

Nu avea de gând să șteargă nimic.

În următoarele ore, a mers la o unitate medicală pentru evaluarea leziunilor.

Apoi a făcut demersurile pentru a depune o sesizare oficială.

Nu și-a folosit funcția pentru a le dicta altora ce să facă.

Nu a cerut să fie arestați pe loc.

Nu a amenințat că le va distruge carierele.

A cerut doar ca incidentul să fie verificat potrivit legii.

Și, tocmai pentru că era procuror, a insistat ca evaluarea faptelor să fie făcută de persoane competente, fără implicarea ei în luarea deciziilor.

Înregistrarea camerei de bord a devenit o probă importantă.

Se auzeau comentariile despre mașină.

Se auzeau râsetele.

Se auzea momentul în care Andreea întreba