întreb ceva?
— Sigur.
— De ce ai fost atât de speriat când m-ai văzut lângă bunicul în seara aceea?
A rămas câteva clipe pe gânduri.
— Pentru că nu știam ce îți spusese și cât de confuz era. Și pentru că îmi era teamă să nu se întâmple ceva ce ar fi putut să vă rănească pe amândoi.
— Dar ai fi putut să ai încredere în mine.
— Da, a răspuns el. Ar fi trebuit.
Mi-a prins mâna.
— Emily, uneori părinții cred că își protejează copiii dacă ascund lucrurile dureroase. Dar adevărul este că tăcerea poate crea temeri mult mai mari decât realitatea.
Am încuviințat.
— Eu am crezut că îmi ascunzi ceva îngrozitor.
— Știu. Și îmi pare rău.
Am rămas o vreme în liniște.
Apoi i-am spus:
— Cred că cel mai greu este să accept că bunicul nu va mai fi niciodată exact cum era înainte.
Tata a privit spre fereastră.
— Da. Și
Comments