iar noul ei soț îl crescuse pe Radu.
Pentru o perioadă, familia îi ceruse tatălui meu să păstreze distanța, pentru că băiatul era mic și situația devenise tensionată.
Tata acceptase.
Poate prea ușor.
Apoi trecuseră anii.
Iar distanța devenise obișnuință.
— De ce nu s-a întors niciodată? am întrebat.
Mama nu răspunse imediat.
Apoi spuse:
— Din cauza mea.
Am rămas nemișcată.
— Ce ai făcut?
— Nu l-am oprit fizic, Ana. Dar de fiecare dată când vorbea despre Constanța, eu mă simțeam amenințată.
Își strânse mâinile.
— Eram tânără. Eram geloasă. Credeam că dacă se întoarce acolo, o să-și amintească de Elena și o să înțeleagă că adevărata lui familie era acolo, nu cu mine.
— Radu era copilul lui.
— Știu.
— Și tu l-ai făcut să aleagă?
— Uneori… da.
Am simțit furia urcându-mi în piept.
Dar mama continuă înainte să pot spune ceva.
— Iar tatăl tău m-a lăsat.
Am tăcut.
— Nu vreau să mă ascund
Comments