în spatele geloziei mele. Dar nici să-i pui toată responsabilitatea mie. Era adult. Era tatăl lui Radu. Ar fi putut să spună nu. Ar fi putut să plece la Constanța fără mine. Ar fi putut să-i spună adevărul fiicei lui.
Avea dreptate.
Și uram faptul că avea dreptate.
În fundul cutiei am găsit un telefon vechi.
Lângă el era un bilețel.
„Codul este ziua în care s-a născut Radu.”
Data era scrisă dedesubt.
Am pornit telefonul.
Nu era al tatălui meu.
Era al unei femei pe nume Maria.
Sora mai mare a tatei.
Mătușa despre care nu știam că există.
Ultimele mesaje erau cu tata.
Cu numai câteva săptămâni înainte de accident.
Maria: „Radu a spus că acceptă să vă vedeți.”
Tata: „Ești sigură?”
Maria: „Da. Dar nu veni dacă o să dispari din nou.”
După câteva zile:
Tata: „Vin luna viitoare.”**
Mi s-a oprit respirația.
Tata urma să se
Comments