întoarcă.
După mai bine de treizeci de ani.
Accidentul se întâmplase înainte să poată face drumul.
Am găsit numărul Mariei.
Am sunat.
O femeie răspunse după al treilea apel.
— Alo?
Nu știam cum să încep.
— Bună ziua… mă numesc Ana. Sunt fiica lui Mihai.
La celălalt capăt se lăsă liniștea.
Apoi femeia inspiră brusc.
— Ana?
— Da.
— Unde este tatăl tău?
Mi-am mușcat buza.
— A murit.
Am auzit un sunet mic.
Apoi nimic.
— Mătușă Maria?
Femeia începu să plângă.
Am vorbit aproape două ore.
Nu mi-a spus că tata fusese un monstru.
Dar nici nu încercă să transforme trecutul într-o poveste romantică.
— Fratele meu l-a iubit pe Radu, spuse ea. Dar iubirea nu înlocuiește prezența.
Cuvintele acelea au rămas cu mine.
— Radu îl urăște?
— Nu știu dacă „ură” este cuvântul. A trecut prin toate etapele. Când era mic, îl aștepta. Când era adolescent, era furios. Când a devenit tată la rândul
Comments