lui, cred că a început să-l înțeleagă și mai puțin.
— Știe despre mine?
— Da.
Asta m-a surprins.
— Tata i-a spus?
— Cu ani în urmă.
Am simțit o durere ciudată.
Fratele meu știa că exist.
Eu nu știam nimic despre el.
Două luni mai târziu am mers la Constanța.
Mama nu a venit.
Nu pentru că i-am interzis.
Ci pentru că mi-a spus:
— Prima întâlnire trebuie să fie despre tine și Radu. Eu am ocupat destul spațiu în povestea asta.
Am luat trenul.
Pe măsură ce ne apropiam de mare, mi-am amintit cuvintele tatălui meu.
„Poți simți mirosul mării înainte să o vezi.”
Avea dreptate.
Maria mă aștepta în gară.
Am recunoscut-o înainte să-mi facă semn.
Avea ochii tatălui meu.
M-a îmbrățișat și am început amândouă să plângem.
Radu nu venise.
Și, deși m-a durut, am înțeles.
Nu-mi datora o reuniune doar pentru că eu descoperisem adevărul.
L-am întâlnit a doua
Comments