„Tatăl și-a căsătorit fiica, care fusese oarbă din naștere, cu un cerșetor – și iată ce s-a întâmplat apoi…”

respirației lui gâfâite, sunetul unui om care înțelesese în sfârșit valoarea a ceea ce pierduse.

— Cerșetoarea a dispărut, spuse ea încet. Iar tânăra oarbă e moartă.

— Ce vrei să spui? întrebă Malik, cu vocea tremurândă.

„Suntem diferiți acum”, a spus ea, ridicându-se. Nu avea nevoie de baston. Cu o încredere în sine firească, a mers printre rândurile de lavandă și rozmarin. „Am construit o lume cu firimiturile pe care ni le-ați dat. Nu ne-ați dat nimic și totuși a fost cel mai fertil pământ la care am fi putut spera.”

Iușa a apărut în prag, părul începând să-i încărunțească la tâmple, cu privirea fixată. Nu arăta ca un cerșetor, nici ca un doctor căzut în dizgrație. Arăta ca un om care se întoarce acasă.

— Lasă-l să stea în hambar, i-a spus Zainab lui Yusha, cu o voce lipsită de răutate, plină doar de o compasiune rece și sinceră. Dă-i mâncare.