te rănească iar.
Câteva zile mai târziu, Matei și Lucia au mers la judecătorie pentru a ridica documentele necesare.
Pe hol l-au întâlnit pe Costel, care venise să discute cu avocatul său.
Bărbatul i-a privit cu ură.
— Să fii mândru de tine! Ți-ai lăsat tatăl fără ajutor!
Matei s-a oprit.
A scos din geantă un plic alb și i l-a întins.
— Am ceva pentru dumneavoastră.
Costel l-a smuls imediat.
— În sfârșit ți-a venit mintea la cap!
A desfăcut plicul.
Era gol.
L-a întors, l-a scuturat și a privit nedumerit spre băiat.
— Ce-i bătaia asta de joc?
Matei l-a privit drept în ochi.
— Exact cât mi-ai dat tu în șaptesprezece ani.
Costel a rămas cu plicul în mână.
— Ești un nerecunoscător!
— Nu. Sunt fiul care te-a așteptat degeaba. Dar nu te mai aștept.
Lucia și-a șters discret o lacrimă.
Matei a continuat:
— Dacă într-o zi vei vrea să vorbim ca doi
Comments