“Te-am făcut, acum mă întreții!” i-a strigat un bărbat de 58 de ani fiului său, pe holul Judecătoriei din Bacău, fluturându-i citația prin față. Costel dispăruse din viața băiatului când acesta avea doi ani

să nu se simtă singuri.

Centrul a folosit donația pentru rechizite, haine de iarnă și sprijin educațional.

Povestea a ajuns într-un ziar local, care a publicat un articol despre studentul crescut de o mamă singură și despre gestul lui de recunoștință.

Costel a citit articolul într-o dimineață, pe telefonul unui cunoscut.

A văzut fotografia lui Matei, zâmbind lângă copiii de la centru.

— A dat șase mii de lei unor străini? a murmurat.

Bărbatul de lângă el i-a răspuns:

— Nu erau străini. Erau oamenii care l-au ajutat când avea nevoie.

Costel n-a mai spus nimic.

În aceeași seară, Matei își pregătea bagajele pentru plecare.

Lucia îi împăturea o cămașă și încerca să-și ascundă lacrimile.

— Să mă suni când ajungi, mamă.

— Te sun, a promis băiatul.

— Și să mănânci bine. Să nu stai numai cu nasul în cărți.

Matei a râs și a îmbrățișat-o.

— Mamă, știi ceva? Toată viața am crezut că