copiii și am avut grijă de casă. Nu mi-am dorit niciodată să-i contest munca.
⠀
Dar nici nu îmi imaginasem că într-o zi va pretinde că eu nu contribuisem cu nimic.
⠀
— Destul! a strigat Robert. Nu interesează pe nimeni poveștile astea vechi!
⠀
— Pe mine mă interesează, tată, a intervenit Andrei.
⠀
Fiul nostru avea patruzeci și doi de ani și semăna mult cu Robert la înfățișare. Îi moștenise umerii lați și privirea hotărâtă, dar, din fericire, nu și obiceiul de a-i umili pe cei din jur.
⠀
— Mama nu ne-a spus niciodată că ea a finanțat firma, a continuat el. Tu ne-ai povestit mereu că ai început singur, de la zero.
⠀
Robert și-a îndreptat spatele.
⠀
— Pentru că eu am muncit! Eu am alergat după contracte, eu am stat pe șantiere, eu am făcut firma să crească!
⠀
— Și nimeni nu îți neagă munca, i-am răspuns. Dar faptul că ai muncit nu îți dă dreptul
Comments