Timp de șase ani am plătit datoriile surorii soțului meu, până când, într-o zi, un sac de gunoi rupt m-a făcut să o văd cu totul altfel…

surprins spre soția lui.

— Dar de astăzi, ajutorul lunar se oprește.

— Cum adică?

— Exact așa.

— Și ce fac eu cu ratele?

— Le plătești.

— Dar nu-mi ajunge salariul!

— Atunci returnezi telefonul, dacă se mai poate. Renunți la cheltuieli. Îți reorganizezi bugetul. Vorbești cu banca. Dar nu mai reducem noi din lucrurile copilului nostru ca să-ți finanțăm alegerile.

Diana se întoarse spre fratele ei.

— Ovidiu, chiar o lași să vorbească așa?

Victoria așteptă.

Ani întregi, acesta fusese momentul în care Ovidiu ceda.

Dar de data aceasta el privi spre sora lui și spuse:

— Nu ea vorbește. Vorbim noi.

Diana încremeni.

— Ești sora mea și te iubesc. Dacă tu sau fata aveți o urgență reală, nu vă abandonez. Dar nu-ți mai dau bani fără să știu pentru ce sunt.

— Deci trebuie să dau raport?

— Nu, răspunse Ovidiu. Pentru banii tăi nu trebuie să dai raport nimănui. Pentru ai noștri, putem decide dacă îi