a început să sape.
Zi după zi.
Fără să știe sigur dacă e adevărat.
Fără garanții.
Doar cu credința că ceva… fusese acolo cu un motiv.
După două săptămâni, era epuizat.
Palmele îi erau bătătorite.
Spatele îl durea.
Dar nu s-a oprit.
Și într-o dimineață, când a lovit din nou pământul…
a auzit alt sunet.
Un gol.
A săpat mai repede.
Mai adânc.
Și atunci…
pământul s-a prăbușit ușor.
Iar de dedesubt a țâșnit apă.
Rece.
Curată.
Vie.
Ion a căzut în genunchi.
Și a început să râdă.
Nu mai era singur.
Nu mai era fără nimic.
Din nimic… avea totul.
Ani mai târziu, locul acela pustiu s-a transformat.
A apărut o casă.
Apoi un grajd.
Apoi viață.
Oameni.
Copii.
Și la intrare, pe o bucată de lemn, Ion a scris simplu:
„Totul începe cu puțin… dacă nu renunți.”
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a
Comments