unde e. Privirea i se opri asupra fiicei care plângea necontrolat.
— Da… ni… ela, murmură el, abia articulând.
Un singur cuvânt.
Dar era tot ce ea așteptase ani de zile.
Daniela îi cuprinse mâna, strângând-o cu o forță nouă.
— Sunt aici, tată. Nu te las. Nu mai plec nicăieri.
Doctorul își trecu palma peste față, șocat dar zâmbind larg.
— Asta e… un miracol în toată regula, spuse el. Nu pot explica… dar e real.
Motanul, micul motan slab, sări jos de pe pat și se așeză la picioarele lor, ca și cum treaba lui se terminase. Își lingea blănița cu nonșalanță, de parcă trezirea unui om din comă era doar o zi obișnuită pentru el.
Daniela se uită la doctor.
— Ce facem cu el? Cine e? De unde a apărut?
Andrei ridică din umeri, încă cu zâmbetul pe buze.
— Poate că n-o să știm niciodată. Poate că nici nu trebuie.
Comments