Vanessa a rămas cu paharul gol în mână, privind când spre Andrei, când spre Rosa.

Andrei a zâmbit.

— Sper că numai lucruri bune.

***

Elena a devenit serioasă.

— Mi-a spus că ați fost alături de ea într-un moment foarte greu.

Andrei a privit-o pe Rosa.

— Mama ta a fost alături de mine într-un moment și mai greu, cu mulți ani în urmă.

Elena a zâmbit.

— Știu. Îmi povestește uneori.

***

Au făcut câteva fotografii împreună.

Într-una dintre ele, Rosa stătea la mijloc, ținându-și fiica de braț, iar Andrei zâmbea lângă ele.

Nu era o fotografie cu oameni bogați sau importanți.

Era o fotografie cu trei oameni fericiți.

***

În drum spre casă, Andrei s-a gândit la seara în care Vanessa turnase vin pe uniforma Rosei.

Își amintea perfect furia pe care o simțise.

Dar acum înțelegea că adevărata schimbare nu fusese despărțirea de Vanessa.

Ci faptul că începuse să fie mai atent la oamenii din jurul lui.

***

Câteva zile mai târziu, Rosa a venit la serviciu cu o

Comments

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Privacy Policy