Vanessa a rămas cu paharul gol în mână, privind când spre Andrei, când spre Rosa.

fotografie înrămată.

Era fotografia de la absolvire.

Pe spate scrisese:

„Pentru omul care m-a făcut să simt că munca mea este respectată. Cu recunoștință, Rosa.”

Andrei a așezat fotografia pe raftul din birou.

Lângă câteva premii de afaceri.

Dar, dintre toate obiectele de acolo, aceea avea să devină una dintre cele mai dragi amintiri ale sale.

***

Într-o seară, un prieten l-a întrebat:

— Andrei, chiar ai renunțat la Vanessa din cauza unei menajere?

Andrei a răspuns fără să ezite:

— Nu. Am renunțat la o relație în care respectul pentru oameni era condiționat de statutul lor.

Prietenul a rămas tăcut.

— Și dacă ai putea întoarce timpul?

Andrei a zâmbit.

— Aș interveni mai devreme. Rosa nu trebuia să ajungă să fie umilită ca eu să-mi dau seama ce se întâmplă.

***

În anii care au urmat, Rosa a continuat să lucreze în casa lui Andrei, în condiții mai bune și cu un program care

Comments

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Privacy Policy