Ziua în care fostul meu soț a luat tot la divorț, iar eu i-am mulțumit în fața noii lui iubite și a mamei lui

încetat să mai zâmbească.

Bianca a lăsat telefonul jos.

Judecătorul a ridicat privirea.

„Doamnă, dumneavoastră renunțați la orice pretenție asupra bunurilor, dar sunteți exonerată complet de datorii. Confirmați?”

„Confirm”, am spus.

Și atunci m-am întors spre Victor.

L-am privit calm. Fără ură. Fără răutate.

„Îți mulțumesc”, i-am spus.

Confuzia i s-a citit pe față.

„Pentru ce?”

„Pentru că m-ai lăsat să-l păstrez pe Andrei. Pentru că m-ai subestimat. Și pentru că ai vrut tot.”

În sală s-a auzit un murmur.

Judecătorul a bătut cu ciocănelul.

Divorțul era finalizat.

Am ieșit din sala de judecată cu o geantă simplă pe umăr și cu fiul meu de mână.

Nu aveam casă mare. Nu aveam mașină scumpă.

Dar aveam libertate.

În următoarele luni, lucrurile au fost grele. Am închiriat un apartament cu două camere într-un cartier liniștit. Mobilă simplă, cumpărată în rate mici. Andrei avea un birou lângă geam.

Seara, citeam împreună.

Fără