“„A venit singur de la sat, cu un buchet de flori în mână. Când nepoata lui a coborât din metrou și l-a văzut, a început să plângă.”

la parter.

Gheorghe privea fotografiile.

„Tu ai făcut asta?”

Ea a dat din cap.

„Am cumpărat și terenul de lângă casă. Nimeni nu va putea să-ți ia vreodată casa aceea.”

Bătrânul a dat imediat din cap.

„Nu, nu. Nu ar trebui să-ți cheltuiești banii pe un om bătrân.”

Nepoata lui i-a strâns mâinile.

„Tu ți-ai petrecut întreaga viață pentru mine.”

El și-a întors privirea, încercând să nu plângă.

Dar atunci ea a spus ceva care l-a copleșit complet.

„Am creat și o bursă prin compania mea.”

El s-a uitat din nou la ea.

„Va ajuta copiii din sate sărace care și-au pierdut părinții sau ale căror familii nu își permit să le plătească școala.”

A făcut o pauză.

„I-am pus numele tău.”

Mult timp, Gheorghe nu a spus nimic.

În încăpere s-a făcut liniște deplină.

În cele din urmă, a șoptit:

„De ce ai pune numele meu pe ceva ca

Comments

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Privacy Policy