mai mult decât ieri! îi spunea fetița.
Adrian zâmbea.
— Așa este, prințesa mea.
— Și mâine o să mergi și mai mult?
— O să încerc.
Mara îi lua mâna.
— Eu te ajut.
***
Într-o dimineață de primăvară, medicii i-au permis lui Adrian să primească o vizită specială, într-un spațiu adecvat din curtea centrului de recuperare.
Victor venise însoțit de un agent.
Iar lângă ei mergea Rex.
Ciobănescul German purta hamul de serviciu.
Mergea disciplinat.
Dar, de îndată ce l-a zărit pe Adrian, s-a oprit.
***
Adrian stătea pe o bancă, sprijinit într-un baston.
— Rex?
Câinele a ridicat urechile.
— Rex, băiatule!
Animalul a scos un sunet scurt.
Apoi a început să tragă ușor în lesă.
Victor a zâmbit.
— Cred că te-a recunoscut.
***
Agentul i-a dat voie câinelui să se apropie.
Rex a venit încet.
Și-a apropiat botul de mâna lui Adrian.
A adulmecat-o.
Apoi a început să dea din coadă.
Tot mai repede.
***
— Băiatul
Comments