meu…
Vocea lui Adrian s-a frânt.
Rex și-a sprijinit capul pe genunchii lui.
Adrian l-a mângâiat între urechi.
— Mi-ai lipsit atât de mult…
Câinele a rămas nemișcat.
De parcă înțelegea că stăpânul lui încă era slăbit.
***
Ioana privea scena de la câțiva pași.
A început să plângă.
Victor s-a apropiat de ea.
— Ești bine?
Femeia a încuviințat.
— Da.
A privit spre soțul ei și spre câine.
— Doar că nu credeam că o să-i mai văd vreodată împreună.
***
Adrian și-a apropiat fruntea de capul lui Rex.
— Mulțumesc, băiete.
Câinele i-a lins mâna.
— Nu știu cum ai făcut, dar ai știut că sunt acolo.
Victor i-a privit în tăcere.
***
Mai târziu, când au rămas singuri, comisarul i-a spus lui Adrian:
— Știi ce m-a impresionat cel mai mult?
— Ce anume?
— Că Rex nu s-a oprit.
Adrian a zâmbit.
— Așa l-am antrenat.
Victor a clătinat din cap.
— Poate. Dar în ziua aceea nu i-a
Comments