departe.
În clipa aceea am înțeles că nu reușisem să le ofer o copilărie fără greutăți.
Nimeni nu ar fi putut.
Dar le oferisem o copilărie în care nu trebuiau să se îndoiască de dragostea mea.
Și poate că asta conta mai mult decât toate lucrurile pe care nu reușisem să le fac perfect.
În dimineața plecării la facultate, am încărcat mașina cu bagaje, cărți, haine și obiecte de care fetele insistau că nu se puteau despărți.
Am verificat de trei ori documentele, încărcătoarele și echipamentele necesare.
Brielle a râs.
— Tată, avem optsprezece ani. Ne descurcăm.
— Știu.
— Atunci de ce verifici totul pentru a patra oară?
— Pentru că am optsprezece ani de experiență în a-mi face griji pentru voi.
Taryn a ridicat un deget.
— Și noi avem optsprezece ani de experiență în a supraviețui grijilor tale.
Am râs cu toții.
La universitate, după ce le-am ajutat să-și aranjeze camerele, a
Comments