asta îmi spuneam.
⠀
Tata însă îl privea cu mai multă rezervă.
⠀
Într-o seară, după o ședință a conducerii, m-a chemat în biroul lui.
⠀
— Elena, cât de bine cunoști trecutul financiar al lui Sebastian?
⠀
Am râs.
⠀
— Tată, este soțul meu.
⠀
— Nu asta te-am întrebat.
⠀
— Îl cunosc suficient.
⠀
Tata a rămas câteva clipe tăcut.
⠀
— Sper să ai dreptate.
⠀
M-am supărat.
⠀
I-am spus că Sebastian muncise mult, că provenea dintr-o familie cu posibilități reduse și că nu era corect să fie judecat după originea lui.
⠀
Tata nu a insistat.
⠀
Abia după moartea lui am înțeles că îngrijorarea sa nu avea nicio legătură cu sărăcia.
⠀
Avea legătură cu niște documente.
⠀
Documente pe care Sebastian încercase cu disperare să le ascundă.
⠀
*
⠀
În perioada în care eram în arest, avocatul meu, domnul Haralambie, venea regulat să mă vadă.
⠀
Era un bărbat trecut de șaizeci de ani, cu părul alb și o răbdare aproape enervantă. Îl cunoscuse
Comments