Am rămas cu fotografia în mână, privind cele două chipuri pe care le cunoșteam atât de bine.

anii care îmi mai rămăseseră.

Într-o seară, înainte să adormim, Andrei m-a întrebat:

— Elena, dacă ai putea să te întorci în timp, ce ai schimba?

M-am gândit mult.

Aș fi putut spune că aș fi căutat mai mult.

Că aș fi plecat după el.

Că aș fi refuzat să cred ce-mi spusese mama.

Dar adevărul era că nu știam dacă, la optsprezece ani, aș fi putut face lucrurile altfel.

Așa că i-am răspuns:

— Nu știu ce aș schimba în trecut.

Andrei m-a privit.

— Dar știu ce vreau să fac în prezent.

— Ce anume?

Am zâmbit.

— Să mă trezesc mâine dimineață lângă tine.

Mi-a sărutat fruntea.

— Și eu, Elena. Și eu.

Am învățat că uneori oamenii pierd ani întregi din cauza unor minciuni pe care nu le-au spus ei.

Că unele adevăruri ies la lumină mult prea târziu.

Și că nu toate poveștile de dragoste au șansa unui început fericit.

Dar

Comments

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Privacy Policy