La vremea aceea, nu dădusem importanță.
— Continuă, i-am spus.
— Tatăl meu i-a cerut tatălui tău să-l ajute să ascundă lipsurile din evidențe. Tatăl tău a refuzat.
Andrei a făcut o pauză.
— Atunci tatăl meu l-a amenințat.
— Cu ce?
— Cu niște documente pe care le pregătise astfel încât să pară că tatăl tău era responsabil pentru dispariția materialelor.
Mi-am dus mâna la piept.
— Nu…
— I-a spus că, dacă nu îl ajută, amândoi vor ajunge anchetați. Și că familia ta va avea de suferit.
Am simțit lacrimile adunându-se.
Tatăl meu fusese întotdeauna un om cinstit.
Îl văzusem de nenumărate ori întorcându-se acasă îngrijorat, dar niciodată nu-mi explicase de ce.
— Și ce s-a întâmplat?
— Au ajuns la o înțelegere.
Andrei a scos din cutie o foaie împăturită.
Hârtia era îngălbenită și avea marginile tocite.
— Tatăl meu urma să plece din oraș, să renunțe la funcție și să nu mai aibă nicio legătură cu
Comments