Am rămas întinsă în pat, cu ochii deschiși, ascultând pașii soacrei mele îndepărtându-se pe hol. Lângă mine, Răzvan respira liniștit, de parcă nu-mi spărsese buza cu numai câteva ore înainte. M-am întors încet spre el și l-am privit în lumina slabă care pătrundea printre perdele. Pentru prima dată de când îl cunoscusem, am simțit că dormeam lângă un străin.

împins documentele spre mijlocul mesei.

— Nu semnez.

Răzvan s-a ridicat brusc.

— Ana, vino puțin afară.

— Nu.

— Trebuie să discutăm.

— Putem discuta aici.

Mi-a aruncat o privire pe care o recunoșteam deja. Era aceeași expresie pe care o avusese înainte să mă lovească.

— Nu mă face de râs.

Am simțit frica ridicându-mi-se în piept, dar am continuat să vorbesc.

— Nu voi semna niciun document. Și vreau copii ale proiectelor pe care mi le-ați prezentat.

Notarul a încuviințat și mi-a explicat ce documente puteam primi. Am cerut să mi se ofere posibilitatea de a le verifica împreună cu avocatul meu înainte de orice decizie.

Răzvan a ieșit din birou fără să mă aștepte.

Eu am rămas câteva minute pentru a clarifica documentele, apoi am sunat-o pe Ioana.

— Ai avut dreptate, i-am spus. Voiau să mă facă garant și să-mi folosească economiile.

— Ai semnat ceva?

— Nu.

— Foarte bine. Unde este Răzvan?

— A ieșit.

—