Am rămas întinsă în pat, cu ochii deschiși, ascultând pașii soacrei mele îndepărtându-se pe hol. Lângă mine, Răzvan respira liniștit, de parcă nu-mi spărsese buza cu numai câteva ore înainte. M-am întors încet spre el și l-am privit în lumina slabă care pătrundea printre perdele. Pentru prima dată de când îl cunoscusem, am simțit că dormeam lângă un străin.

căsătorie.

Răzvan îmi spusese că familia lui intenționa să cumpere o proprietate comercială și că ar fi bine să ne implicăm și noi, ca tineri căsătoriți. Îmi sugerase să contribui cu economiile mele, urmând să primesc o parte din profit.

Refuzasem.

Îi explicasem că banii aceia erau destinați studiilor și viitoarei mele afaceri.

El păruse dezamăgit, dar nu insistase.

Acum mă întrebam dacă renunțase cu adevărat.

— Nu am semnat nimic, i-am spus Ioanei. Dar a vrut să investesc economiile într-o afacere a familiei.

— Atunci este posibil să încerce să obțină acces la bani sau să te implice într-o obligație financiară. Nu putem ști fără documente. Te rog să nu presupui că o semnătură este o simplă formalitate.

Am închis telefonul cu mâinile tremurânde.

La ora trei, Răzvan a venit să mă ia.

— Ești gata?

— Da.

— Să nu uiți buletinul.

— Nu l-am uitat.

Am urcat în mașină, dar înainte să plecăm