Am salvat o mamă și copilul ei dintr-un incendiu și am fost concediat

născut două luni mai târziu.

Sănătoasă.

Am numit-o Sofia.

În ziua în care am adus-o acasă, Kevin purta pantofii primiți de la proprietarul magazinului.

Erau deja murdari de la joacă.

Emilia râdea.

— Omul acela o să fie foarte dezamăgit dacă îi vede.

— Pantofii de copil trebuie murdăriți, am spus.

În camera Sofiei se aflau încă scutece și hăinuțe primite în dimineața aceea incredibilă.

Nu păstrasem însă toți banii.

După ce ne-am acoperit nevoile urgente și ne-am stabilizat, o parte din ajutorul pe care nu mai aveam nevoie să-l folosim a mers către familiile afectate de incendiu.

Alina pierduse mult mai mult decât mine.

Ea își pierduse aproape toată casa.

Au trecut trei ani.

Am muncit.

Am învățat.

Am fost promovat.

Nu pentru că intrasem într-o clădire în flăcări, ci pentru ceea ce făceam în fiecare zi după aceea.

Într-o seară, Radu m-a întrebat:

— Regreți că ai fugit din restaurant?

M-am