gândit puțin.
— Regret că familia mea a trebuit să sufere din cauza consecințelor.
— Dar decizia?
Am clătinat din cap.
— Nu.
Pentru că Emilia avusese dreptate.
Dacă băiatul meu ar fi fost în clădirea aceea, aș fi implorat orice om aflat pe trotuar:
„Vă rog. Nu-l lăsați acolo.”
Cum aș fi putut apoi să văd copilul altcuiva în pericol și să spun:
„Nu este problema mea”?
Desenul lui David este și astăzi într-o ramă în casa noastră.
Nu pentru că mă consider erou.
Nu mă consider.
În situații de incendiu, oamenii ar trebui să alerteze serviciile de urgență și să nu intre într-o clădire periculoasă dacă nu sunt instruiți și echipați pentru asta.
În ziua aceea am reacționat instinctiv și am avut noroc că nu am devenit eu însumi o altă persoană care trebuia salvată.
Dar desenul îmi amintește de altceva.
În seara în care am fost concediat, eram convins că
Comments