Am scos dosarul din geantă și l-am așezat pe genunchii tatălui meu. Vântul de septembrie răsfoia marginile documentelor, iar Bobiță stătea în fața noastră, cu șapca strânsă între mâini.

pe care îi plătisem pentru îngrijirea lui.

Nu voiam să-i pun în pericol resursele necesare pentru cămin, iar el a înțeles asta. Am stabilit că prioritatea rămânea îngrijirea lui, apoi refacerea rezervelor financiare și abia după aceea eventualele rambursări.

Între timp, Șerbanica a început să coopereze.

Nu a fost simplu.

La început a continuat să se justifice, spunând că fusese disperată și că nu avusese altă soluție. Apoi, când avocatul i-a cerut documente concrete, a început să recunoască mai multe dintre plățile făcute pentru firma soțului ei.

Adrian a fost nevoit să prezinte situația reală a afacerii sale. Firma acumulase datorii importante, iar o parte din banii tatei fuseseră folosiți pentru a achita furnizori și rate.

După negocieri, Șerbanica și Adrian au acceptat un acord de rambursare pentru sumele stabilite ca fiind datorate, cu termene și garanții analizate de avocați.

Au fost nevoiți să vândă o proprietate pe care o