gătești, mi-a spus Cristina.
Am atins blatul cu mâna.
— E minunată…
— Și uite aici.
A deschis o ușă.
Înăuntru era o cămară încăpătoare, cu rafturi pentru borcane și conserve.
Am izbucnit în râs.
— Tu chiar te-ai gândit la toate!
— Aproape la toate.
***
Apoi mi-a arătat dormitorul.
Era la parter, ca să nu fiu nevoită să urc scări.
Avea o fereastră mare spre grădină.
Pe pat se afla o cuvertură albastră, exact în nuanța mea preferată.
Dar ceea ce m-a făcut să mă opresc a fost fotografia de pe noptieră.
Era o imagine veche cu mine, Ion și Cristina.
Fusese făcută cu câteva luni înainte ca soțul meu să moară.
Eu o țineam pe fetiță în brațe.
Ion stătea în spatele nostru, zâmbind.
— De unde ai fotografia asta? am întrebat.
— Am găsit-o în albumul tău vechi. Am făcut o copie și am înrămat-o.
***
Am luat rama în mâini.
— Tatăl tău ar
Comments