cât de mult însemni pentru mine.
Apoi mi-a șoptit:
— Dacă n-ai fi fost tu, nu știu unde aș fi ajuns.
Am strâns-o la piept.
— Ai fi fost tot un copil bun.
— Poate. Dar n-aș fi avut aceeași viață.
***
În acel moment, băiețelul care mă întâmpinase la intrare a alergat spre noi.
Era nepotul meu, Andrei, în vârstă de șase ani.
— Bunico, de ce plângeți?
Cristina și-a șters lacrimile.
— De bucurie, puiule.
Andrei s-a uitat la mine.
— Dar bunico, încă n-ai văzut camera mea!
Am zâmbit.
— Camera ta?
— Da! Mami a zis că aici o să am o cameră când vin la tine!
Am privit-o pe Cristina.
— Cum adică?
Fiica mea a zâmbit.
— Hai să-ți arăt casa.
***
M-a condus pe un hol luminos.
În stânga era o bucătărie mare, cu mobilier alb și o masă din lemn.
Pe pervaz se aflau ghivece cu busuioc și mușcate.
— Știu că îți place să
Comments