După cinci ani de închisoare, s-a dus direct la mormântul femeii pe care o iubise. Dar când a șters ploaia de pe piatra funerară și a citit rândul de sub numele ei, fața i s-a albit…

lui, cum se spune în povești. Avea trăsăturile Oanei, mai ales forma feței și zâmbetul ei.

Dar ceva în privirea copilului i-a fost tulburător de familiar.

Băiețelul s-a uitat la florile de lângă mormânt.

— Mașinuța mea!

A alergat spre ea.

— Am uitat-o aici ieri.

A ridicat-o din noroi și a șters-o cu mâneca.

Radu îl privea fără să poată spune nimic.

— Matei, vino puțin, a spus bunica.

Copilul s-a apropiat.

— Cine e nenea?

Femeia și-a dus mâna la gură pentru o clipă.

— Îl cheamă Radu. A fost… un om foarte important pentru mama ta.

Matei l-a privit curios.

— Ai cunoscut-o pe mama?

Radu a înghițit cu greu.

— Da.

— Bine?

Ochii i s-au umplut de lacrimi.

— Foarte bine.

Bărbatul care venise cu Matei s-a apropiat și i-a întins mâna.

— Andrei. Fratele Oanei.

Radu îl recunoscu cu greu. Cu ani în urmă fusese aproape un puști.

— El știe cine sunt?

— Nu, a