răspuns Andrei. Oana n-a vrut să-i spunem doar o poveste despre un tată pe care nu-l cunoscuse. A spus că, dacă te întorci, va trebui să decizi tu ce fel de om vrei să fii pentru el.
Radu și-a privit fiul.
Ar fi vrut să-l ia în brațe.
Dar nu avea dreptul.
Pentru Matei, el era doar un străin într-un cimitir.
— Oana știa că e bolnavă? a întrebat încet.
Mama ei a dat din cap.
— Da. Și înainte să moară a lăsat ceva pentru tine.
În aceeași seară, Radu a intrat pentru prima dată după cinci ani în apartamentul Oanei.
Aproape nimic nu fusese schimbat.
Pe un raft se aflau fotografii cu Matei: nou-născut, la un an, la doi ani, lângă un brad de Crăciun, cu un tort în față.
O viață întreagă pe care Radu o ratase.
Mama Oanei i-a pus înainte o cutie.
Înăuntru erau scrisorile.
Fotografii.
Prima
Comments