După operația pe inimă, fiul meu mi-a trimis o factură pentru toate drumurile până la spital: “2.340 de lei, cu benzină cu tot, tată.” I-am plătit până la ultimul leu, fără să mă cert cu el. A doua zi, am mers la notar și mi-am schimbat testamentul.

simți singur.

— M-ai ajutat cu drumurile, și pentru asta ți-am mulțumit. Dar să-ți ajuți părintele nu înseamnă doar să-l duci la spital. Uneori înseamnă să-l suni după ce ajunge acasă. Să-l întrebi dacă are ce mânca. Să vezi dacă se poate ridica din pat. Nu trebuie să faci totul singur și nici să renunți la viața ta. Trebuie doar să nu transformi fiecare gest într-o datorie.

Florin și-a șters fața cu palma.

— Îmi pare rău, tată.

Nu i-am răspuns imediat. Aș fi vrut să cred că înțelesese, dar știam că o scuză nu schimbă de una singură obiceiurile unui om.

— Bine, băiete. Dar vreau să înțelegi că nu am făcut asta ca să te fac să suferi. Vreau să pot trăi fără să mă tem că deranjez pe cineva atunci când am nevoie de ajutor.

În zilele următoare, Florin nu m-a mai sunat. Nu l-am căutat nici eu. Aveam nevoie