După operația pe inimă, fiul meu mi-a trimis o factură pentru toate drumurile până la spital: “2.340 de lei, cu benzină cu tot, tată.” I-am plătit până la ultimul leu, fără să mă cert cu el. A doua zi, am mers la notar și mi-am schimbat testamentul.

de timp să mă liniștesc, iar el avea nevoie să se gândească la ceea ce se întâmplase.

Ionuț a venit într-o după-amiază să-mi schimbe o siguranță electrică. Când a aflat că Florin știa despre testament, s-a oprit din lucru.

— Nea Costică, eu nu v-am ajutat ca să-mi lăsați mie casa. Dacă vreți să schimbați testamentul, să știți că nu mă supăr. Eu tot vin să vă ajut.

L-am privit cu recunoștință.

— Știu, băiete. Tocmai de aceea am luat hotărârea asta. Nu pentru că mi-ai cerut ceva, ci pentru că n-ai cerut niciodată.

Ionuț a rămas tăcut, apoi și-a strâns uneltele și m-a întrebat dacă aveam nevoie să-mi cumpere ceva de la magazin.

Am râs.

— Am nevoie de pâine și de lapte. Dar de data asta îți plătesc cumpărăturile.

A zâmbit și a plecat.

După câteva săptămâni, Florin a venit din nou. Nu mai era furios și nu a adus vorba