După operația pe inimă, fiul meu mi-a trimis o factură pentru toate drumurile până la spital: “2.340 de lei, cu benzină cu tot, tată.” I-am plătit până la ultimul leu, fără să mă cert cu el. A doua zi, am mers la notar și mi-am schimbat testamentul.

despre testament. Mi-a cumpărat medicamentele, a verificat acoperișul și m-a întrebat dacă vreau să mergem împreună la un control în Iași.

— Nu trebuie să mă duci dacă nu poți, i-am spus.

— Știu, tată. Dar de data asta vreau să vin.

Am plecat împreună în dimineața următoare. Pe drum, am vorbit despre serviciul lui, despre copii și despre grădina mea. Nu am discutat despre moștenire.

Nu i-am promis că îi voi lăsa casa. Nici nu i-am cerut să devină un alt om peste noapte. Am început doar să ne ascultăm mai mult.

Într-o seară, stăteam pe banca din curte, iar Florin mă ajuta să curăț câteva mere pentru compot.

— Tată, crezi că o să mă poți ierta vreodată pentru ce am făcut?

Am privit spre casa în care îmi crescusem copilul și în care îmi trăisem căsnicia.

— Te iert, Florin. Dar încrederea se reconstruiește în timp. Nu prin bani și nici