temele sub privirea Elenei.
⠀
I-am pus în față o ceașcă de ceai.
⠀
A ținut-o între palme fără să bea.
⠀
— M-am despărțit de Daniel, a spus în cele din urmă.
⠀
Nu am răspuns.
⠀
— Am aflat lucruri despre el pe care nu le știam. Datorii. Minciuni. Contracte despre care îmi spusese că sunt perfect legale. Dar nu am venit să vorbesc despre asta.
⠀
A ridicat privirea.
⠀
— Am venit să-ți cer iertare.
⠀
Am rămas tăcut.
⠀
— Nu pentru că Daniel și-a pierdut serviciul. Nu pentru că lucrurile au mers prost pentru noi. Ci pentru că te-am lăsat acolo.
⠀
Ochii i s-au umplut de lacrimi.
⠀
— M-am gândit la mama. La cum ar fi reacționat dacă ar fi știut că te-am abandonat la mormântul ei.
⠀
A început să plângă.
⠀
— Mi-ar fi fost rușine să o privesc în ochi.
⠀
Mi-am coborât privirea spre mâinile ei.
⠀
Erau mâinile pe care le ținusem când învățase să meargă. Mâinile pe
Comments