gură, cum ochii i se umplu de lacrimi. Dar nu a făcut scandal. Nu a izbucnit. Doar a respirat adânc, de parcă încerca să rămână întreagă.
— Mamă… vreau să-l văd. Acum.
Am clătinat din cap.
— Nu singură. Vin cu tine.
Am pornit împreună spre camera lui. Pașii noștri răsunau pe holul gol, iar fiecare bătaie a tocurilor ei părea o lovitură de ciocan. Când am ajuns în fața ușii, Julia a deschis-o brusc.
Leonard și prietenii lui s-au întors surprinși. Râsetele lor s-au stins instantaneu.
Julia mergea drept, cu spatele perfect. Arăta ca o regină.
— Așa vorbești tu despre mine? a întrebat ea, cu o voce pe care nu i-o știam.
Leonard a încercat să zâmbească, să joace teatru. Dar fata mea îl privea ca pe un străin.
— Julia, iubita mea, nu e ce crezi…
— Mi-ai spus în față că mă iubești… și din spate mă numeai scroafă.
Camera s-a
Comments