Îmi vizitam soția la mormânt când am auzit plânsul unui bebeluș din spatele zidului cimitirului

pentru situația creată. Verificările continuă, dar puteți pleca.

Am răsuflat adânc. Îmi tremurau încă mâinile, iar oboseala mă apăsa din toate părțile.

— Vreau doar să știu dacă fetița este bine.

Comisarul a încuviințat.

— Medicii spun că este stabilă. A fost expusă la frig, dar a primit îngrijirile necesare.

Am simțit cum mi se umezesc ochii.

— Slavă Domnului.

Înainte să plec, comisarul mi-a spus că urma să fiu contactat dacă aveau nevoie de alte informații. Nu mi-a oferit detalii despre copil, explicând că era vorba despre o anchetă în desfășurare.

Am ajuns acasă spre seară, epuizat. Mi-am lăsat haina pe cuier și m-am așezat în fotoliul Margaretei, cel în care obișnuia să citească înainte de culcare.

Pe măsuța de lângă mine era fotografia noastră de nuntă.

Am luat-o în mâini și am privit chipul ei tânăr.

— Margareta, draga mea, ce nu mi-ai spus?

În noaptea aceea nu am putut dormi. M-am

Comments

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Privacy Policy