Îmi vizitam soția la mormânt când am auzit plânsul unui bebeluș din spatele zidului cimitirului

ridicat de mai multe ori, am răsfoit albumele vechi și am căutat prin sertarele în care soția mea păstra scrisori, felicitări și documente.

Nu știam exact ce căutam. Poate o explicație, poate un nume, poate o dovadă că totul era doar o coincidență.

Într-un dulap din dormitor am găsit o cutie de lemn pe care nu o mai deschisesem de la moartea ei. Era plină cu fotografii, scrisori și câteva caiete vechi.

Sub un teanc de felicitări am descoperit un plic îngălbenit.

Pe el scria: „Pentru Valter, dacă într-o zi trecutul meu va ajunge la ușa noastră.”

Am simțit cum mi se taie respirația.

Am desfăcut plicul cu grijă. Înăuntru era o scrisoare scrisă de mâna Margaretei, cu literele ei rotunde și ordonate.

„Dragul meu Valter, dacă citești aceste rânduri, înseamnă că un lucru pe care l-am ascuns prea mult timp a ieșit la lumină. Nu știu dacă mă vei