putea ierta. Știu doar că te-am iubit în fiecare zi a vieții noastre și că tăcerea mea nu a fost niciodată din lipsă de încredere în tine, ci dintr-o rușine pe care nu am știut să o înfrunt.”
Am continuat să citesc, cu inima bătându-mi puternic.
„Înainte să te cunosc, am avut o fetiță. Eram foarte tânără, singură și speriată. Familia la care locuiam atunci m-a convins că nu o pot crește. Am semnat acte pe care abia le înțelegeam și copilul a fost dat spre adopție.”
Mi-au căzut lacrimile pe hârtie.
Margareta avusese o fiică.
O fiică despre care nu-mi spusese niciodată nimic.
„Am încercat de mai multe ori să aflu ce s-a întâmplat cu ea, dar nu am reușit. Când te-am cunoscut, am vrut să-ți povestesc. Apoi au trecut lunile, anii și mi-a fost tot mai greu. Nu am încetat niciodată să mă gândesc la copilul meu. Dacă
Comments