„În casa asta tu nu însemni nimic! Să nu uiți niciodată cine hotărăște aici!”, mi-a spus soacra mea, în timp ce îmi arăta cu propriul mop cât de prost făceam curățenie. Eu plătisem aproape integral apartamentul, dar soțul meu stătea pe canapea și îi dădea dreptate mamei lui

Dar nu m-a întrebat niciodată cum mă simțisem eu.

Într-o seară, când l-am găsit discutând din nou cu părinții lui despre afacere, am luat hotărârea definitivă.

— Radu, vreau să ne despărțim.

S-a ridicat brusc.

— Nu poți distruge căsnicia noastră pentru o neînțelegere!

— Nu este o neînțelegere. Este felul în care am trăit de când ne-am mutat aici.

— Și ce faci cu apartamentul?

Am privit locuința pentru care economisisem trei ani.

— Vom rezolva legal. Nu am de gând să-ți iau ceea ce îți aparține, dar nici nu voi renunța la drepturile mele.

Radu a început să mă roage să mai aștept.

Mi-a promis că va discuta cu mama lui, că nu o va mai lăsa să vină neanunțată și că nu vom mai vorbi niciodată despre creditul tatălui său.

— De ce nu ai făcut toate acestea când te-am rugat prima dată? l-am întrebat.

N-a știut ce să răspundă.

Două zile mai