târziu m-am mutat temporar la mătușa mea, Elisabeta, sora mamei.
Avea șaizeci și ceva de ani, locuia singură într-un apartament din București și nu m-a întrebat de ce plecasem.
Mi-a pregătit camera mică, mi-a pus un prosop curat pe pat și mi-a spus:
— Stai cât ai nevoie, Elena. Nu trebuie să explici nimic în seara asta.
Pentru prima dată după multe luni, am dormit fără să mă întreb cine va intra neanunțat a doua zi.
Între timp, Cristian Morar a început demersurile necesare pentru separare și clarificarea proprietății.
Apartamentul era înscris pe numele amândurora, iar proveniența banilor mei trebuia dovedită și analizată în cadrul procedurilor legale.
Aveam extrasele bancare, documentele de economisire și dovada transferurilor făcute la cumpărare.
Radu nu a rămas fără drepturi doar pentru că eu contribuisem mai mult. Dar nici contribuția mea nu putea fi ignorată.
În timpul negocierilor, Sanda a încercat să intervină.
— Radu, să nu-i
Comments