întrebat dacă bunica mea s-a născut la Varșovia. Am crezut că este o coincidență, așa că i-am spus că da. Atunci a scos pachetul din buzunarul hainei.
Am închis ochii.
— Ți-a spus unde locuiește?
Emma a ezitat.
— Nu. Dar mi-a lăsat ceva în plus.
A scos din geantă o carte poștală.
Pe față era o fotografie veche cu Varșovia. Pe spate, o adresă dintr-un cartier liniștit al orașului Chicago și un număr de telefon.
Sub ele era scris un singur rând.
„Dacă Sofia își amintește de mine, voi fi acolo duminică, la ora trei.”
Am privit ceasul de pe perete.
Era vineri.
Mai aveam două zile.
În noaptea aceea nu am putut dormi.
Am rămas în fotoliul de lângă fereastră, cu inelul așezat în palmă, în timp ce amintirile se întorceau una câte una. Îmi aminteam mirosul pâinii coapte de mama, tramvaiele care treceau pe străzile Varșoviei, glasul tatălui meu
Comments