ceașcă de ceai și s-a așezat în fața mea.
— Vrei să mergem duminică?
Am privit-o mult timp.
— Emma, dacă nu este el?
— Atunci aflăm asta.
— Și dacă este?
Nepoata mea a zâmbit.
— Atunci cred că ai așteptat destul.
Am râs printre lacrimi.
— Nu l-am așteptat, draga mea. Mi-am trăit viața. Am avut un soț bun, copii minunați și o familie pentru care sunt recunoscătoare. Dar există oameni care rămân într-un colț al inimii tale chiar și atunci când viața te duce departe de ei.
Emma mi-a strâns mâna.
— Poate că și el simte la fel.
Duminică, la ora două și jumătate, am plecat împreună.
Am ales o rochie albastră, simplă, și mi-am prins părul alb într-un coc. Emma insistase să-mi pun puțin ruj, dar mâinile îmi tremurau atât de tare, încât a trebuit să mă ajute.
— Arăți minunat, bunico.
— Arăt ca o femeie foarte bătrână care merge să întâlnească un
Comments