să înțelegi.
Nu ne despărțise Revelionul.
Revelionul fusese doar noaptea în care nu mai putusem să ignor ceea ce se întâmpla de luni întregi.
— Ai dreptate, spuse el.
Apoi ne-am luat rămas-bun.
La miezul nopții am ieșit pe balcon.
Deasupra Clujului au început artificiile.
Cu un an înainte eram într-un avion, cu verigheta ascunsă pe fundul genții, convinsă că tocmai pierdusem nouă ani din viață.
Acum înțelegeam altceva.
Nu îi pierdusem.
Anii aceia existaseră.
Iubisem.
Muncisem.
Construisem.
Greșisem.
Învățasem.
Și, mai ales, supraviețuisem momentului în care viața pe care o consideram sigură se dovedise altceva.
În acea dimineață de 1 ianuarie, Alexandru crezuse că cea mai mare pierdere a lui era accesul la o casă.
Dar niciodată nu fusese vorba despre încuietori.
Pentru că o casă poate avea codurile schimbate din nou.
O ușă poate fi redeschisă.
Încrederea este cea care, odată pierdută, nu se recuperează prin simpla introducere a
Comments