Ci pentru că Maria voia să muncească din nou.
Înainte să plece, mama lui Andrei îi dărui o fotografie.
Fusese făcută în grădină.
Andrei stătea lângă Maria.
Părinții lui erau în spatele lor.
Maria nu purta bandaje.
Când o văzu, primul ei instinct fu să întoarcă fotografia.
— Nu.
Soacra îi prinse mâna.
— Uită-te.
Maria privi din nou.
— Nu mai arăt ca înainte.
— Nu.
Femeia zâmbi.
— Arăți ca tine acum.
Maria își lipi fotografia de piept.
Când Andrei se întorsese în sat cu o femeie al cărei chip era complet acoperit, oamenii presupuseseră tot ce era mai rău despre ea.
Unii o numiseră infractoare.
Alții, vrăjitoare.
Adevărul era mult mai simplu și mult mai dureros.
Maria nu-și ascundea fața pentru că făcuse ceva îngrozitor.
O ascundea pentru că cineva îi făcuse ei ceva îngrozitor, iar ea încă învăța să trăiască fără să creadă că trebuie să-i fie rușine pentru asta.
Și,
Comments