ce îmi lipsește cel mai mult?
— Ce anume?
— Să-mi facă cineva codițe dimineața.
Isabela a zâmbit trist.
— Mama ta îți făcea codițe?
— Da. Și îmi spunea că sunt cea mai frumoasă fetiță din lume.
Isabela a simțit un nod în gât.
— Sunt sigură că te iubea foarte mult.
Sofia a încuviințat.
— Știu.
Apoi a întrebat încet:
— Dumneavoastră ați putea să-mi faceți codițe într-o zi?
Isabela a zâmbit.
— Cu mare drag.
***
Legătura dintre ele a crescut treptat.
Nu prin promisiuni mari.
Ci prin lucruri mici.
O poveste citită împreună.
Un desen.
O plimbare prin parc.
O după-amiază în care Isabela i-a arătat Sofiei câțiva pași de dans.
Fetița râdea de fiecare dată când greșea.
— Eu n-o să dansez niciodată ca dumneavoastră!
— Nici nu trebuie, îi răspundea Isabela. Trebuie doar să te bucuri de muzică.
***
După câteva luni, Alexandru a primit vestea pe care o aștepta.
Evaluările fuseseră finalizate, iar autoritățile competente
Comments