Judecătorul Richard Collins și-a scos ochelarii și i-a așezat încet pe birou.

În seara aceea a dormit cu ghiozdanul lângă pat.

Walter și-a coborât capul.

— Nu știam cine ne ajuta, a continuat Emily. M-am rugat de multe ori pentru persoana aceea. Am sperat să pot să-i mulțumesc într-o zi.

S-a întors spre bătrân.

— Și erați dumneavoastră.

Walter a dat încet din cap.

— Îmi pare rău că am făcut-o în felul acesta.

— Știu.

Judecătorul Collins a cerut o nouă pauză.

Nu putea transforma emoția din sală într-o hotărâre judecătorească fără să examineze probele și fără să țină seama de lege.

Walter recunoscuse furturile.

Magazinul suferise o pierdere reală.

Intențiile bătrânului nu schimbau faptul că luase bunuri fără să plătească.

Dar circumstanțele puteau conta atunci când instanța urma să stabilească măsurile potrivite.

În timpul pauzei, reprezentantul magazinului s-a apropiat de avocatul lui Walter.

— Aș vrea să discutăm, a spus Thomas Reed.

Avocatul l-a invitat într-o încăpere alăturată.

Thomas era directorul magazinului de aproape zece

Comments

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Privacy Policy