Judecătorul Richard Collins și-a scos ochelarii și i-a așezat încet pe birou.

A privit spre copilul ei.

— După ce l-am pierdut, am rămas cu doi copii și cu datorii. Fiica mea, Sophie, are nouă ani. Fiul meu, Ben, are patru.

— Înțeleg.

— Ben are o afecțiune respiratorie care necesită tratament și controale. Uneori trebuie să lipsesc de la serviciu ca să-l duc la medic. Am încercat să lucrez mai mult, dar nu pot să fiu în două locuri deodată.

Judecătorul a încuviințat.

— Ați primit vreodată ajutor anonim?

Emily a început să plângă din nou.

— Da.

— Ne puteți explica?

— Într-o dimineață, am găsit două pungi cu alimente pe verandă. Nu aveau niciun bilet. Am crezut că cineva de la biserică le lăsase acolo.

Și-a șters obrajii.

— Apoi au apărut alte pungi. Uneori erau conserve și lapte. Alteori haine pentru copii. Înainte să înceapă școala, Sophie a găsit un ghiozdan cu caiete, creioane și un penar.

A zâmbit printre lacrimi.

— A fost atât de fericită.